Rase de porci

a. LANDRACE

Landrace isi are originea in Danemarca si are o vechime din 1895, provenind din incrucisarea raselor: Marele Alb, Albul Mijlociu si Berk. Cu aceasta rasa, Danemarca a devenit principala tara exportatoare de sunca, motiv pentru care, pana la inceputil anilor 1930 a refuzat sa exporte rasa pura pentru stocul de reproducere Landrace.

La inceputul anilor 1930 Departamentul Agriculturii din Statele Unite au semnat un acord cu Ministerul Afacerilor Externe din Danemarca, pentru achizitionarea a 24 exemplare daneze Landrace. Acest stoc a fost solicitat in scopul studiilor de cercetare porcine la statiile de experiment agricol. Acordul prevedea ca aceasta rasa sa nu fie raspandita ca o rasa pura pentru uz comercial.

In primii 15 ani de studium Landrace a fost comparat cu numeroase rase americane. Ca rezultat al acestor cercetari, au fost inregistrate inca patru noi rase.

In luna mai a anului 1949, USDA trimis o petitie catre Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei solicitand eliberarea restrictiilor privind propagarea Landrace de rasa pura in Statele Unite ale Americii. Solicitarea a fost aprobata in 1950, primind acordul de a promova si comercializa stocul de productie de rasa pura. In Romania primele importuri au fost facute in anul 1956 din Canada, Anglia si Suedia.

Atributele care au recomandat Landrace ca o rasa superioara, au fost: lungimea corpului, procent ridicat al greutatii carcasei care contine o cantitate considerabila de sunca. Deasemenea, o alta caracteristica importanta este faptul ca scroafele sunt extrem de prolifice. O scroafa fata in medie 10-11 purcei.

Capul este slab dezvoltat, desi acest tip de porc se poate incadra in categoria talie mare; urechile sunt mari si lungi, aplecate in fata. Cercetatorii au fost axati

mai mult pe studii in scopul dezvoltarii corpului: carcasa. Corpul este acoperit cu par fin, spatele lung si drept, musculos, iar membrele sunt puternice.

Porcul din rasa Landrace are un ritm de crestere si dezvoltare foarte ridicat. Astfel, pana la 8 luni, porcul poate atinge 120-150 kg, luand in greutate, zilnic, aproximativ 700 g. Aceasta rasa este caracterizata ca o rasa usor de crescut si intretinut, nefiind pretentioase la hrana.

O alta caracteristica este diferentierea stratului de grasime. Stratul mediu de grasime la vieri atinge aproximativ 13 mm, iar la scroafe 16,5 mm.

Partea musculara atinge un procent de 56%.

b. YORKSHIRE

Yorkshire este o rasa de porc domestic, de culoare alba, corp lung, acoperit cu par subtire, versiunea americana a porcului Marele Alb. In medie, o scroafa Yorkshire fata 11-13 purcei. Speranta de viata la scroafe este de 6-10 ani, motiv pentru care a fost numit si „porc mama”.

Rasa Yorkshire a fost dezvoltata in Yorkshire, Anglia, fiind datat, cu aproximatie, in 1761. Caracteristicile rasei de porci Yorkshire sunt comune multor altor rase, exemplarele fiind asemanatoare cu cele din rasa Marele Alb, dar deosebindu-se de acestea prin profilul capului mai concav si linia superioara usor convexa.

Porcii Yorkshire sunt porci mari, eficienti din punct de vedere al productivitatii, caracterizati de o productie mare de muschi si slanina.

Porcii din aceasta rasa (vierii) pot ajunge, in medie, la 260 Kg, scroafele ajungand la 200 kg. Stadiul evolutiei este de 640-660 g, asimilare zilnica.

In 1830, au fost importate primele exemplare de Yorkshire in Statele Unite, in special la Ohio. Dat fiind faptul ca au o crestere lenta comparativ cu alte specii cunoscute in acea perioada, a devenit popular abia la sfarsitul anilor 1940.

Este cunoscut faptul ca aceasta rasa de porci se caracterizeaza printr-o adaptabilitate crescuta la prezenta oamenilor, inteligenti, pot fi un companion amuzant, pana la a fi chiar „afectuosi”, conform unor pareri venite de la unii crescatori.

Initial a fost catalogat ca o rasa de sunca, ulterior, prin imbunatatirea rasei i se pot recunoaste calitatile de bun producator de carne slaba, calitate apreciata in sec 20, SUA.

Yorkshire este, probabil, rasa de porc cea mai cunoscuta si intalnita, pe scara larga, din lume.

c. DUROC

Se crede ca, in anii 1500, Cristofor Columb a fost cel care a adus vierii rosii in America, in cea de-a doua calatorie, cu ajutorul exploratorului spaniol, Hernando DeSoto. Se presupune ca acesti vieri rosii au fost adusi din Spania si Portugalia, in scopul de a prolifera.

Numele acestei rase, provine din 1823, cand, Isaac Frink, un om din Saratoga County, New York, a cumparat un porc rosu de la Harry Kelsey dintr-un grup de zece porci importati din Anglia. Kelsey detinea un armasar roscat, numit Duroc, cu care se plimba. In onoarea calului care s-a pierdut, Frink a pus numele acestui vier rosu, „Duroc”, in semn de onoare pentru calul mult iubit.

Duroc sunt porci rosii, cu urechi cazute; urechile de marime mijlocie si sunt purtate semierect. Capul este potrivit de mare, cu profil usor concav. Trunchiul este cilindric cu linia inferioar? scurta, iar cea superioara lunga si convexa. Spatele este lung si bine imbracat in musculatura. Suncile sunt mari. Membrele sunt puternice. Culoarea caracteristica este roscat, de diferite nuante, cu par rar si usor ondulat.

Scroafele fata circa 8-9 purcei si au o capacitate de alaptare de 45-48 kg. Duroc asimileaza zilnic, aproximativ 700 g. Consumul mediu de hrana specific este de 2,8-3 kg de concentrate/kg.

Cu toate ca la maturitate atinge si 250 kg, stratul de grasime de sub piele nu depaseste 3 cm, procentul de muschi in carcasa putand ajunge pana la 80%. Rasei Duroc este caracterizata de cateva avantaje: rasa docila, fara sa fie agresiv fata de mediul in care traieste, prezinta capacitatea de a lua in greutate repede, nefiind pretentios la hrana, procent bun al raportului carne versus grasime, etc.

Chiar daca nu este pretentios la alimentatie pentru a obtine o carne de calitate superioara, hranirea purceilor este indicat sa se faca cu o reteta bogata in furaje si protein, in scopul de a ajutat sa ia repede in greutate, fara a acumula tesut adipos. Rasa de porci Duroc are o crestere rapida, sporul zilnic fiind considerabil, datorita eficientei in asimilarea furajelor. Daca sunt bine furajati, ating o greutate de 200 kg/an, procentul de grasime fiind de 20%, cu conditia ca exemplarele din rasa Duroc sa fie protejate de expunerea prelungita la frig si ca, in amestecul de furaje, continutul de grau sa nu fie ridicat. Stratul de grasime la aceasta rasa se situeaza intre valorile 13 si 17 mm.

Importul acestei rase in Romania dateaza din 1968.

Din 1987, carnea de porc a fost promovata la nivel national ca „celalalt tip de carne alba” pentru a creste cererea consumatorilor si sa inlature atributele conform carora „carnea de porc este o proteina grasa, nesanatoasa”.

Campania a avut succes in educarea consumatorului cu privire la carnea de porc, dar slabiciunea umana a pastrat inca primele notiuni, conform carora, carnea premium ar trebui sa aiba culoare alba. Intr-adevar, carnea acestui animal, in urma procesarii termice, devine alba.